Ce, unde, pentru cât? – totul despre colecţionare, partea a 4-a
Noii colecţionari cunosc încetul cu încetul un nou hobby, se întâlnesc treptat cu tot mai multe întrebări şi realizează că nu e nevoie să se specializeze într-o anumită ramură – zonă de colectare, pentru că, se pot pierde uşor în jungla numismaticii. Ce piese să colecţionăm şi care este modul cel mai bun de cumpărare?
Un mic ghid numismatic
„Fericit este omul pasionat” (a afirmat Goethe). Nimeni nu se naşte colecţionar, şansele îi determină pe oameni să colecţioneze monede, piese numismatice. Majoritatea devin colecţionari, pentru că observă o monedă şi dintr-un anumit motiv o păstrează, la care se adaugă o a doua bucată şi astfel începe colecţionarea, ceea ce poate duce la o colecţie valoroasă.
Merită totuşi să avem grijă
Colecţionarea consumă multă energie, bani şi timp. Cunoştiinţele cu lumea monedelor se transformă în entuziasm şi începem să colecţionăm diverse monede până găsim tematica care ni se potriveşte cu adevărat. Această specializare este esenţială pentru a finaliza colecţia, care este scopul tuturor colecţionarilor conştienţi.
Obţineţi cât mai multe cunostinţe despre monede
Pentru ca colecţia să crească în mod vizat, aceasta trebuie să fie listată cu monede din zona selectată şi potenţialele surse de achiziţii trebuie să fie explorate. Internetul, cataloagele relevante din literatura de specialitate, comunitatea colectivă şi formarea profesională îi ajută pe colecţionari.
Colecţionarul trebuie să decidă, pe baza propriei sale experienţe umane, în care comerciant are încredere. Dar îl poate ajuta la luarea deciziei, dacă ţine cont de simpatia personală, termenii de achiziţie, garanţia prin facturare sau în cazul unei reclamaţii returnarea uşoară a pieselor comandate. Având în vedere aceste aspecte, multe oferte aparent favorabile sau oferte anonime de pe internet îşi vor pierde în curând atractivitatea iniţială.
Legea cerere şi ofertă este valabilă şi în acest caz
Unul dintre elementele esenţiale a colecţionarului (din instinct) este de a face o „afacere bună”. De exemplu: să obţină o piesă valoroasă la un preţ bun, dar unii visează că odată în viaţă au mare noroc şi vor obţine o comoară pentru nişte bănuţi. Realitatea este că, există un preţ bun, iar preţurile pieţei numismatice sunt modelate exclusiv de ofertă şi cerere. Există monede foarte rare, de aceea preţul lor este mult mai ridicat decât a monedelor pe care nimeni nu le caută. Preţul monedelor încorporează beneficiul vânzătorului, impozitul şi alte cheltuieli. Preţul pe care îl stabileşte vânzătorul poate fi verificat în cataloagele de monede actualizate.