Cele două „feţe” ale monedei – totul despre colecţionare, partea a 5-a
De ce începe cineva să colecţionze monede vechi sau monede comemorative moderne? La această întrebare există mai multe răspunsuri. Interesul şi pasiunea pentru antichităţi, dorinţa de a poseda şi investiţia. Sau toate acestea împreună.
Conform lui Cicero, valoarea unei colecţii este determinată exclusiv de gradul acelei pasiuni, iar cea mai frumoasă colecţie devine lipsită de valoare fără pasiunea colecţionarului. Cu toate acestea, în numismatică există criterii obiective care au o influenţă asupra valorii unei colecţii, indiferent de pasiunea colecţionarului. Nu întîmplător, colectarea monedelor este pentru mulţi oameni nu doar o pasiune, ci şi o investiţie valoroasă.
„O faţă” a monedei
De obicei, preţul monedelor creşte pe termen lung, chiar dacă nu este liniar, dar poate exista şi o stagnare temporară. Cu toate acestea, este adevărat că există mari diferenţe între diferite domenii geografice de colectare. Întodeauna au existat domenii la „modă”, în care s-au realizat câştiguri serioase pe termen scurt - de exemplu: valoarea monedelor numismatice din Transilvania s-a înmulţit în ultimii zece ani, dar şi în alte domenii se poate spune că majoritatea monedelor pot fi vândute cu profit, iar un mare avantaj este că pot fi uşor monetizate.
Colectarea de monede este atractivă, de asemenea şi prin faptul că o valoare mare poate fi stocată într-un loc mic, în seif. Valoarea monedelor este determinată de materialul, valoarea nominală, precum raritarea şi vechimea lor.
„Cealaltă faţă” a monedei
Cei mai importanţi factori care determină valoarea monedelor sunt raritatea şi calitatea. Există o diferenţă mare între valoarea monedelor medievale, sau între o emisiune unică. Monedele pot avea o diferenţă uriaşă de valoare dacă aceste nu mai au un curs legal sau dacă sunt rare. Valoarea numismatică depinde de raritatea sa, de contexrul istoric şi de calitatea piesei.
Circulaţia talerului-leu în Ţările Române a ocupat poziția de monedă dominantă în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, constituind împreună un sistetem monetar de calcul utilizat de vistierie. La valoarea de 133 bani, valoare pe care o avea și în 1728 în Oltenia (133 bani sau 100 de kreuzeri). În anul 1743 talerul-leu era cotat la 149-150 bani, însă trebuie avute în vedere cursurile de schimb ale diferitelor piețe.
Odată cu apariţia colecţionarilor ruşi, chineji şi a cumpărătorilor bogaţi, piaţa a devenit mult mai dinamică şi preţurile au crescut brusc. Astăzi, numismatica constituie un mijloc de petrecere a timpului liber, relativ popular, ceea ce a provocat apariția numeroșilor intermediari pe piață, care propun nu numai achiziționarea de monede sau bancnote, ci și a unor servicii, cum sunt cele de evaluare a pieselor monetare, vânzări prin licitație etc. Indiferent care este scopul colecţionării, colectarea în sine este un hobby plăcut, util atâta timp cât ne pasionează.