Folosim module cookie pe site-ul nostru web. Modulele cookie sunt folosite pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea şi utilizarea site-ului nostru internet. Prin continuarea utilizării acestui site, vă exprimaţi acordul privind folosirea de către noi a modulelor cookie.
Meniu

„Craiul Munţilor” – Avram Iancu – 200 de ani de la naştere

„Craiul Munţilor” – Avram Iancu – 200 de ani de la naştere

Avram Iancu, personalitate istorică, care ocupă primul loc în ierarhia celor mai mari eroi ai poporului român, a fost şi va fi simbolul luptei pentru drepturi a românilor transilvăneni din secolul al XIX-lea.

S-a născut într-o familie bogată din satul Vidra de Sus, în Munţii Apuseni. A fost nepot al lui Horea, unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784, din Transilvania. Iancu a fost un copil agil şi bucuros, un suflet mare, gânditor, dar cu temperamentul moţilor: scurt la vorbă, cu inima nobilă şi sinceră. A iubit tare de tot muzica şi cântatul, ştia să cânte frumos din frunză, tulnic, flaut, fluier şi violină.

A învăţat bine, a fost un elev blând, cumsecade, cu rezultate foarte bune. A absolvit liceul catolic, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj şi a devenit avocat la numai 24 de ani. Pentru că era doar fiul unui iobag român, a putut să se angajeze doar ca şi cancelist la Tabla regească din Târgu Mureş. Aici el a regăsit o bună parte dintre colegii pe care i-a avut la Cluj, dar şi pe alţii care absolviseră cu câţiva ani mai repede aceeaşi şcoală. Unii dintre ei au fost alături de el în luptele din timpul revoluţiei de la 1848-1849.

Revoluţia de la 1848-1849

Tânărul avocat era un mare patriot şi milita pentru drepturile românilor din Transilvania. Cariera de revoluţionar a lui Avram Iancu a început în contextul Revoluţiei Maghiare de la 1848. În 1848, Transilvania şi Ungaria se afla sub stăpânirea Imperiului Austriac. Ungaria a decis să-şi proclame independenţa, iar ungurii din Ardeal au dorit să unească Transilvania cu Ungaria. Românii s-au adunat pe câmpia Blajului în luna mai 1848 pentru a protesta împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria şi au cerut în acelaşi timp desfinţarea iobăgiei şi recunoaşterea naţiunii române. La Adunarea Naţională de la Blaj, care a fost bine organizată, cu caracter naţional, a pătruns şi Avram Iancu, fiind unul dintre iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj: venind la adunare în fruntea a 10.000 de moţi.  Liderul moţilor a avut trupe formate din ţărani, aranjaţi şi disciplinaţi milităreşte, înarmaţi, organizaţi pe subunităţi. Tânărul moţ credea mai mult în puterea sabiei decât în discuţiile diplomatice. Era considerat periculos de autorităţi şi în general era cunoscut pentru vorbele sale intense cu caracter naţionalist.

Vizionaţi videoul cu prezentarea produsului, aici!

În contextul revoluţiei maghiare a lui Lajos Kossuth de autodeterminare în cadrul Imperiului Habsburgic, românii au decis să se alieze cu Austria contra ungurilor, pentru restabilirea autorităţii habsburgice. Avram Iancu a sprijinit durabil drepturile românilor din Transilvania şi era susţinătorul revoluţiei.

Războiul dintre români şi unguri în Transilvania a început în toamna anului 1848. Au murit mii de români şi unguri, jefuielile, incendierile şi violurile erau dese. Până în martie 1849, când armata maghiară condusă de generalul Bem a ocupat Transilvania, dezordinea era generalizată. Sistemele politice ale românilor au fost desfiinţate. O parte a liderilor români au fost ucişi, iar alţii s-au retras împreună cu armata austriacă în Ţara Românească. Doar cetăţile Alba Iulia şi Deva, dar şi centrul Munţilor Apuseni au rămas sub autoritate românească. Moţii înarmaţi, organizaţi sub comanda lui Avram Iancu, au reuşit să reziste.

Arestarea lui Avram Iancu

Armata Habsburgică, cu ajutorul Rusiei, a reuşit să învingă revoluţia maghiară. Conform promisiunilor, Avram Iancu credea că austriecii vor acorda drepturi politice românilor, dar trupele româneşti din Apuseni au fost dezarmate şi liderul moţilor a fost arestat aproape imediat. A fost eliberat la presiunea moţilor, după care a plecat în audienţă la împăratul Francisc Iosif pentru a cere drepturile promise. Nu i s-a îndeplinit dorinţa. A stat mai multe luni la Viena în anul 1849. Raţiunile politice imperiale nu corespundeau cu planurile lui Iancu şi ale românilor. În schimb a fost mituit cu o decoraţie şi cu funcţie în Viena, dar le-a refuzat.  S-a întors acasă şi a continuat să profeseze câţiva ani ca avocat. A murit la numai 48 de ani.

Considerat un simbol al revoluţiei şi al luptei naţionale româneşti, Avram Iancu era tratat cu respect de contemporani. I s-au dedicat numeroase momumente şi multe străzi din oraşele României îi poartă numele.

Profitaţi de ocazie, comandaţi medalia exclusivă cu Avram Iancu, la un preţ favorabil şi colecţionaţi seria „Făuritori de ţară”!

Căutare