„Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”, Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu s-a născut în anul 1853 la Stupca. A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori români pe vremea sa. Violonist, compozitor, teolog şi patriot, a întruchipat în scurta sa fiinţă, originul românesc cu tot ceea ce este mai frumos şi mai pur, definind un erou cu o soartă romantică. Din cauza sărăciei, nu a primit educaţie muzicală permanentă şi deplină. A început să studieze muzica la Suceava şi Cernăuţi, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena.

Porumbescu şi Eminescu la Putna

În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, a participat şi Ciprian Porumbescu la festivităţi, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi alţii, surprizând ascultătorii cu fermecătorul său cântec de vioară. Marea „Serbare de la Putna” a fost determinată pentru definirea identităţii româneşti în istorie. Porumbescu şi Eminescu au discutat îndelung, violonistul a fost încântat de compania poetului. Prezenţa lui Eminescu la Putna a avut o mare importanţă, unde cuvintele închinate de marele poet român, precum Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, ţara mea de glorii, ţara mea de dor…, erau şoptite de către cele prezenţi la eveniment.

Până în anul 1873, Porumbescu a studiat la gimnaziul superior de la Suceava, în chirie în camere foarte mici şi pline de umezeală şi probabil că aici s-a infectat de tuberculoză, dar nu-i păsa, fiind foarte preocupat de muzică. A organizat formaţii vocale, exersa cu colegii, noaptea copia partituri pentru cor şi orchestră. Cu entuziasm a luat parte în mişcarea patriotică de „redeşteptare a solidarităţii naţionale”, purtând discursuri împotriva stăpânirii austriece. În perioada 1873 – 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi, dar vacanţele le petrecea la Stupca. Într-una dintre acestea a cunoscut-o pe Berta Gorgon, de care s-a îndrăgostit. Berta era fata pastorului evanghelic din Ilişeşti şi întrucât cele două familii aveau culturi diferite, tatăl Bertei nu a permis căsătoria tinerilor. Berta a fost trimisă în Anglia, iar marea iubire a compozitorului a rămas neîmplinită.

Patriotismul prin muzică

A compus muzica „Pe-al nostru steag e scris Unire” care este folosită astăzi şi de către Albania pentru imnul naţional „Hymni i Flamurit”. A scris melodia fostului imn al României din epoca Ceauşescu „Trei culori”. Cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostaşilor români”.

Întreaga sa operă muzicală se integrează în domeniul romanticii. În lucrările sale, Porumbescu a unit teme patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate proprie, în care şi-a exprimat sentimente personale, care nu pot fi auzie decât în acest mod. A studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi, aici a condus şi societatea studenţească Arboroasa, după numele vechi al Bucovinei. I-a compus imnul, iar în ultimul an a fost ales preşedintele ei. Societatea nu a fost foarte populară din cauza activităţilor excesiv de patriotice. În octombrie 1877, Austro-Ungaria a decis să ia atitudine împotriva acestor afirmări patriotice, iar membrii Arboroasei au fost arestaţi. Porumbescu se afla la Stupca, dar i-au dat voie să-şi ia cu el şi a fost urcat într-o căruţă şi dus până la temniţa din Cernăuţi, un drum în care apa rece i-a pătruns prin haine. Aici şi-a petrecut Crăciunul anului 1878, între pereţii reci şi mâncarea proastă. S-a îmbolnăvit grav de tuberculoză, dar după trei luni avea să fie eliberat şi achitat de acuzaţiile care i-au fost aduse.

Între anii 1881 şi 1883, Porumbescu, ca profesor de muzică la Gimnaziul Românesc din Braşov şi dirijor al corului de la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, a adus în compoziţiile sale gânduri şi idei, toate încadrate în epoca romantică a genului. La 11 martie 1882, a avut loc, în sala festivă a Gimnaziul Românesc din Braşov, premiera operetei în două acte „Crai nou” – piesă scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei lui Vasile Alecsandri. Spectacolul a avut un succes imens, astfel încât au fost programate alte două spectacole, pe 12 şi 23 martie, în acelaşi an, la Braşov şi o alta la Oraviţa. Tot în acest an a fost organizat un concert la Braşov pentru Ciprian Porumbescu, pentru a aduna bani pentru tratamentul său în Italia, iar la 25 noiembrie, a putut pleca în staţiunea Nervi din peninsulă.

În februarie 1883, Ciprian s-a întors acasă. La 6 iunie 1883, a trecut la cele veşnice, în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea compozitorului. A murit la doar 29 de ani. Cu ultimele străduinţe, Ciprian i-a şoptit tatălui său: ”Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”.